#3 Suplimente alimentare şi jucării pentru peruşi

 Spuneam în postările anterioare câte ceva despre îngrijirea peruşului, am început cu istoricul şi descrierea, iar ultima dată am vorbit despre nutriţie şi alimentaţie. Acum voi vorbi mai mult despre suplimentele alimentare şi despre jucăriile lor preferate.

Suplimentele alimentare

Peruşii iubesc verdeţurile, ai mei adoră salata şi varza, dar și iarba și chiar trifoiul. Trebuie să vă asigurați că acestea sunt bine spălate și uscate (adică nu ude) înainte de a le pune la dispoziția perușilor. Umezeala de pe frunze poate cauza diaree.
 Puteți prepara gustărele pentru peruși acasă, vor fi mai naturale decât cele din comerț și mai sănătoase.Eu de obicei le tai bucățele de fructe (mere,căpșuni,pere,banane etc) și le acopăr cu câteva boabe de mei.În felul acesta ei văd meiul dar sunt nevoiți să guste și din fruct, în acest fel veți obișnui perușii învățați să mănânce doar semințe cu fructele.
 Perușii mei mănâncă și biscuiți, eu îi fărimițez și pun foarte puțină apă pe ei, cât să devină ca un aluat și pun semințe peste. Alte gustări pot fi morcovii sau cartofii fierți și pisați, eu personal le scot din supa de pui câte o bucățică și le-o dau. Evitați ca supa să fie prea sărată sau condimentată. Puteți găsi și alte rețete  pentru preuși pe net. Pe youtube sunt o grămadă de tutoriale și idei grozave.
 Câteva din alimentele pe care trebuie să le evitați sunt: sarea, avocado, snacks-urile şi chips-urile pentru oameni, ciocolata și pâinea (eu  le-am mai dat pâine, au ros până s-au plictisit și au plecat).



În clip îi vedeți pe Coco și Oli mâncând mei crescut în ghiveci.

Jucăriile și activitățile

Jucăriile sunt importante pentru ca păsările să nu se plictisească. Oglinzile, clopoțeii, și alte câteva aflate în comerț sunt foarte utile în aceste cazuri. Dacă vrei să fii inventiv, ca mine, și să le faci jucăriile cu mâinile tale găsești tutoriale pe net. 

Jucăriile pot fi puse în colivie, dar atenție să nu ocupați prea mult din spațiul de trai al mitieilor, sau pot fi puse la dispoziția lor când sunt înafara coliviei. 

O altă activitate drăguță ar putea fi mâncatul de mei curd crescut în ghiveci. Tot ce aveți nevoie sunt o mână de boabe de mei, din cel cu care hrăniți perușii, un ghiveci cu pământ și câteva zile de așteptare ca să crească până îl veți putea servi păsărilor. De asemenea păsărilor le place să socializeze,când e vreme bună îi puteți scoate pe peruși cu colivia pe balcon, o așezați undeva sus ca să poată vedea afară.Aigurați-vă ca e un loc sigur și  că ușițele sunt bine închise. De asemenea aveți grija ca vântul să nu răstoarne colivia. Dacă nu aveți balcon, puteți să așezați colivia undeva la fereastră pentru câteva ore de chat păsăresc.Distracție plăcută! 

Ce mai poți face cu cărţile

 Înafară de a le citi, cu cărţile se poate face o grămadă de lucruri. Se pot bate recorduri, face animaţii,artă etc. 

Cărţi zburătoare

Turnul din cărți. Și niște cărți plimbărețe aici.

Se numea Sarah- Tatiana de Rosnay

Am primit săptămâna trecută,de la Libris, mult-dorita carte Se numea Sarah, pentru recenzie, scrisă de autoarea franceză Tatiana de Rosnay. Pe site-ul acestei librării online puteți găsi de asemenea o gamă variată de cărți online și cărți în limba engleză. A fost o carte bună, m-am lungit puțin în lecturarea ei din lipsă de timp, a fost și ziua mea ieri, bla, bla, mă iertați! :)
Să trecem la subiect deci.  
Se numea Sarah
Autor: Tatiana de Rosnay
Anul publicării: 2006
Traducere din: Engleză
Ecranizare: Da
 Jurnalista americană, Julia, pune cap la cap evenimentele petrecute  în țara sa adoptivă, Franța, în vara anului 1942, când poliția franceză făcea razii în Paris pentru capturarea familiilor de evrei. Julia este însărcinată de redacția americană pentru care lucrează să scrie un articol despre razia de la Vel d'Hiv cu ocazia comemorării a   60 de ani de la eveniment. În timpul cercetărilor sale, jurnalista află de povestea lui Sarah, o fetiţă evreică de zece ani. Fetiţa reuşeşte să îşi închidă frăţiorul de patru ani într-un dulap secret din camera sa cu speranța că  se  va întoarce să-l elibereze în scurt timp. Familia este arestată şi dusă pe un stadion împreună cu alte sute de familii, de acolo în câteva zile vor fi duși în lagărele de exterminare. Sarah reușește să scape din lagăr împreună cu o altă fată datorită bună-voinței unui polițist și se ascunde în casa unor oameni cu suflet.Pe cealaltă fată o găsesc nemții și o duc înapoi, dar Sarah reușește să scape și de această dată.  Nu mai știe nimic de părinții ei, iar singurul ei țel este de a se întoarce la Paris să-și elibereze frățiorul din dulapul secret în care era încuiat. Cei doi bătrâni care au adăpostit-o o însoțesc spre Paris, urcă în apartament, care acum era locuit de o altă familie și fuge la dulapul din camera ei. Acolo își găseste frățiorul mort. Aproape că mi-au dat lacrimile la această parte. Însă căutarea Juliei nu se oprește aici, ea reușește să gasească familia adoptivă a lui Sarah și chiar și pe unul din urmașii ei.
 Julia a făcut o adevărată muncă de cercetare pe baza acestei povești. Și-a destrămat chiar și mariajul.
 Ce nu prea mi-a plăcut la carte au fost detaliile  legate de nume, e destul de greu să prinzi firul poveștii când nu îți prea amintești de personaje. În rest, cartea a fost foarte bună! Eu îi dau nota 9 din 10.
 Mai multe nu vă spun despre carte, decât că merită și că o puteți găsi pe Libris.

infinit...

Ultima zi,  de mâine schimb ultima cifră, dar și melodia. Aceasta mă reprezintă doar în mică masură.

 p.s Sper că mai spre seară revin cu o recenzie, vreau ca Se numea Sarah să fie oficial ultima carte citită la această vârstă. De mâine voi fi mai mare.. :-)

Binecuvântată fii, închisoare

Până termin lectura m-am gândit să revin cu un fel de cronică de film, dacă pot să o numesc așa.  A trecut ceva vreme de când am văzut filmul acesta la TV, dar amintirile îmi sunt încă vii.
Binecuvântată fii, închisoare  este un film românesc realizat în anul 2002 de regizorul Nicolae Mărgineanu. Filmul are la bază fapte reale, ecranizare a scrierii autobiografice, cu același titlu „Bénie sois-tu, prison” de  Nicole Valéry-Grossu, spune povestea unei femei închise de comuniști din cauză că facea parte dintr-un alt partid decât cel comunist.
 Timpul petrecut în închisoare avea să o schimbe radical pe Nicoleta, între manej (mersul obligatoriu prin celulă de dimineața până seara), anchetele și torturile la care a fost supusă, femeia s-a apropiat de Dumnezeu.Își rememorează viața, copilăria și psalmii învățați sub îndrumarea mamei sale, scrijelește pereții celulei cu ei.
Ecranizarea e una foarte bună, puțin cam dură, adică torturile și bătăile sunt arătate pe viu.
Chiar și când este mutată în altă închisoare, Nicoleta își păstrează credința și chiar le învață și pe celelalte deținute, colege de celulă să se roage. Fac însemnări pe diferite obiecte, bucăți de săpun, pereți cu ace și creioane ascunse.
Contrastele sunt vizibile în închisoare, acolo locuiau sub același acoperiș călugărițe, hoațe, deținute politic și prostituate.
Mai multe despre film nu prea știu ce să mai zic, decât că e unul foarte realist,emoționant, dar frumos, mi-a plăcut și merită văzut.
Pun aici un link unde puteți vedea filmul online. Poate cândva voi citi și cartea....